Ca aceasta este grav bolnava se vede si se simte. Nu mai putin adevarat este ca guvernele de la Bucuresti, indiferent care au fost acelea, nu s-au prea aratat dispuse sa trateze cum trebuie bolile economiei, adica in multe privinte cu bisturiul, si ca, de aceea, de ani si ani reforma romaneasca apare ca un fel de frectie la un picior de lemn. Dar ca numai si numai aceste guverne sunt de vina pentru ca n-ar fi aplicat minunatele programe preconizate de FMI constituie o abordare simplista, nerealista si chiar ilogica. La conducerea Romaniei s-au perindat guverne feseniste, fedeseniste, pedeseriste, cederiste, pediste si chiar udemeriste, in timp ce FMI a fost unul singur si practic mereu acelasi. Si, de aflat, Romania se afla, dupa 12 ani, unde se afla, cu o productie mai mica decat inainte de '89, cu un consum mai redus decat inainte de '89, cu o putere de cumparare jenant mai scazuta decat inainte de '89, cu o saracie infinit mai mare decat inainte de '89, cu hotii abominabile, fara vreo putinta de a fi macar comparate cu cele de dinainte de '89 si cu o polarizare sociala cu totul si cu totul neeuropeana. Retetele prescrise de FMI nu ar putea fi despartite de aceste rezultate si deci total deresponsabilizate, nu din vreun alt motiv decat din acela ca pur si simplu au existat si au fost aplicate, in unele perioade chiar abitir aplicate. Cand a preluat mandatul, Guvernul Nastase si-a propus o serie de abordari care erau in vadit contracurent cu cele ale FMI. Realiste sau nu, desi trebuie sa recunoastem cam neglijente din punctul de vedere al mentinerii echilibrelor economice, aceste abordari nu au avut de fapt nici timp, nici cum sa fie testate, pentru ca FMI a pus piciorul in prag, a cerut clarificari in termenii "ori ca noi, ori deloc", iar Guvernul Nastase, pentru a obtine un acord stand by cu FMI, a facut o adevarata rocada in politica economica, renuntand la