Doina IOANID
E vremea sa porti cercei
Editura Aula, Brasov, 2001, 40 p., f.p.
Mihai IGNAT
Klein spuse
fara editura, f.a., 46 p.
E vremea sa porti cercei de Doina Ioanid, Klein spuse de Mihai Ignat: doua plachete (poeme in proza, respectiv versuri), care au mica lor istorie. O poveste comuna, de „cuplu“ (la propriu, cei doi sint un cuplu in „viata de toate zilele“), dar si de singuratate, despre cum e sa fii, ea, „femeia la treizeci de ani“, el, la „treizeci si trei de ani“ (multe dintre textele lui M.I. incep astfel: „Am treizeci si trei de ani“, dupa care te intrebi de fiecare data ce mai poate urma). O istorie care basculeaza neincetat intre viata si texte, ea incercind echilibrul („Pina cind am devenit un balot plin de haine vechi, amintiri razlete si tot felul de texte. Abia mai reuseam sa-mi pastrez echilibrul“ - p. 37), el scuturindu-se cu obstinatie de „reziduurile culturale“ („Nu pot scapa de reziduurile culturale/ m-am saturat de ele imi stau in git/ si-nfipte sub unghii. Ca ácele“ - p. 19).
De altfel, istoria continua. De la ea la el (sau invers), dar si privind in urma: dinspre debut, trecind prin volumele deja publicate. M.I. a debutat in volumul colectiv Tablou de familie (1995), e prezent apoi intr-un alt volum colectiv, Ferestre (1998), si a scos, in fine, doua volume proprii, Klein (Editura Timpul, Iasi, 1995) si Eu (Editura Paralela 45, Pitesti, 1999). D.I. debuteaza in volumul colectiv Ferestre (1998), dupa care urmeaza volumul Duduca de martipan (premiu de debut, Editura Univers, 2000). Si iata-i fata in fata - din nou la propriu! - la lansarea plachetelor in discutie, in Facultatea de Litere din Bucuresti (sala 305, inconjurati de prieteni - Gheorghe Craciun, Florin Iaru s.a. - si de tinerii cenaclisti de la Litere), intr-una din ultimele zile ale lui decembrie 2001. O lansare in care cei doi
