Ian McEWAN

Amsterdam

Traducere, postfata si note de Virgil Stanciu, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Seria „Proza XXI“, Iasi, 2001, 240 p., f.p.

„Confratele delincvent si bolnav al lui Genet, Burroughs si Céline“ (cum il numeste undeva Kiernan Ryan), Ian McEwan a obtinut in 1998, cu romanul Amsterdam, cel mai important premiu literar britanic - „Booker Prize“. Drumul scriitorului britanic a trecut, pina la aceasta „recunoastere“, prin doua volume de proza scurta (First Love, Last Rites - 1975 si In-between the Sheets - 1977) si opt romane: The Cement Garden (1978), The Comfort of Strangers (1981), The Child in Time (1987), The Innocent (1990), Black Dogs (1992), Enduring Love (1997), Amsterdam (1998) si Atonement (2001). De la socul produs in lumea literara britanica de volumele de proza scurta, cu continutul lor „isteric“, cu explorarea pulsiunilor sexuale violente si/sau aberante, cu cercetarea subtila si afisat „stiintifica“, rece, a celor mai obscure zone ale patologiei, pina la premiatul Amsterdam, Ian McEwan pare a fi renuntat progresiv la bagajul de scandal si isterie, pentru a cerceta cu o subtilitate in continua maturizare zone ale psihicului din ce in ce mai apropiate de ceea ce numim in mod obisnuit normalitate si in care aberatia, monstruosul, agresivitatea, tirania asteapta cu aceeasi nerabdare sa ia fiinta ca si in celelalte straturi, ale patologicului evident. Doua dintre romane (Black Dogs si Enduring Love) au aparut in limba romana in 1999, respectiv 2000, la Editura Univers. Amsterdam, a treia carte a lui McEwan tradusa la noi, este un roman cu suficienta aderenta la realitatile sociale si culturale, aberatiile nascindu-se mai degraba la contactul dintre acestea si diversele sensibilitati individuale, decit ca emanatii absolute ale patologicului, ca in prozele de inceput.

Ian McEwan este preocupat de id