Rânzei, eroul anonim, atotştiutor, cam băgăreţ în frazele autorului, când acesta nici nu se aşteaptă, înainte de a fi complet fictiv, a existat în carne şi oase.

Nici eu nu ştiu ce-i convine: prima stare, în care şi-a câştigat o notorietate impertinentă: substituindu-se insului care scrie efectiv,... care se căzneşte în acest sens; ori îl place pe celălalt, pe individul (fără supărare) în compania căruia am discutat des împreună în viaţa reală. Cum se întâmplă. Fără să-l fi provocat. Fără să-l fi contrazis. Fără să-l pun în inferioritate...

Cu bună ştiinţă sau neştiinţă, el a emis maxime pe care le notai numaidecât, nu fără mirare de ins, cât de cât informat.

Transcriu una din frazele lui Rânzei, punând cursive, onest, să nu reiasă că-mi arog cumva vreun drept, nepermis, de autor... Iat-o:

"Era una din teoriile lui de tip care doar vede orice, fără să i se întâmple ceva."

N-am zis nimic. Dar parcă ar fi şterpelit-o din Faulkner. Rânzei, fiind un aiurit, nu că ar fi incorect... "Zulişi din Willi! - îl luai repede, - din dulgher, din zugrav, factor poştal, aviator, nenorocitule!"... "- Să mor, na, dacă",

- făcea, "habar n-am..." Să se fi potrivit, doar?... "Spune! - l-am somat. Nu-ţi fac nimic, da' spune, măcar. (Uneori, nu ştiu cum, mă enervez ca proştii).

M-am dus la bibliotecă, m-am oprit la raftul sud-americanului trecând în revistă toate romanele lui, majoritatea traduceri. La urmă de tot, era să-l scap: m-am oprit la Pylone, pe franţuzeşte, traducerea franceză, că, în engleză, e simplu, e fără de e la coadă... Pot să indic şi traducerea, editura şi celelalte. Gallimard, ediţia a doua, 1946, N.R.F., roman tradus din engleză de R.N. Raumbault (nu Rimbaud) în colaborare cu G. Louis-Rousselet. Ca să fim în regulă.

Cred că romanul ăsta nici nu-l terminasem. Deşi intriga se petrece în aviaţie, care totd