Între experimentele poetice ale lui Şerban Foarţă - holorime, "placă (puţin) defectă", comentarii la tablouri, texte pentru Phoenix, versificare latină, arhaizare balcanică, limbaj caragialesc şi atîtea altele - apăruse deja, în ultimii ani, şi montajul din proza jurnalistică a ştirilor senzaţionale; recentul volum Erau ziare, evenimente (Timişoara, Brumar, 2000) grupează texte scrise în acest gen, integrîndu-le într-o structură care aminteşte de o compoziţie muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie şi accentuînd latura formală a versificaţiei, creează în ansamblul volumului o variaţie utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaşte fascinaţia suprarealiştilor pentru obiectul efemer şi cam vulgar, dar şi rezultatul unei experienţe directe şi larg împărtăşite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaştere rapidă şi de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Şerban Foarţă e şi autorul unui ingenios şi subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - şi se plasează cu bună ştiinţă în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste şi rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară şi neglijentă, îşi asumă condiţia perisabilităţii. Din fericire, paradoxurile şi contradicţiile sînt situaţiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede şi din faptul că în volumul de care ne ocupăm combinaţia de limbaje e cu totul nouă: mai curînd decît şocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist) contează tocmai manierismul, pasiunea formei, simţul versificaţiei; autorul nu mizează pe noutatea ideii, ci pe prelucrarea ei. Colajul de titluri sau de texte jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapune