Jurnalul lui Mihail Sebastian a generat atîtea prezentări, comentarii şi dispute încît astăzi, la şase ani de la publicarea lui, există deja două cărţi (datorate lui Geo Şerban şi lui Iordan Chimet) care strîng laolaltă cele mai importante piese ale dosarului său critic, există teze de doctorat care-l au ca su-biect şi numeroase cursuri universitare care-l includ în bibliografie. Cu toate acestea lip-seşte încă, din critica jurnalului, un aspect esenţial: comparaţia cu jurnale care au acelaşi fundal istoric şi stabilirea, din acest joc de euri, din această competiţie de adevăruri la purtător, a credibilităţii/ specificităţii lui Sebastian.
Este surprinzător că nu au ajuns pînă la noi ecourile apariţiei, în Germania, aproape simultan cu publicarea lui Sebastian în România, a jurnalului ţinut între 1933-1945 de Victor Klemperer. Dacă, în genere, apropierile între eurile din jurnale sînt riscante (şi inutile), în cazul celor doi evrei, confruntaţi cu cea mai cumplită perioadă a antisemitismului, cu războiul şi cu ceea ce Hannah Arendt a numit "banalitatea răilor", comparaţia se impune de la sine. Biografia lui Sebastian este prea bine cunoscută pentru a o relua aici, în schimb viaţa lui Klemperer merită măcar schiţată. S-a născut în 1881 în Landsberg / Warthe, fiind al optulea copil al unui rabin. în 1890 se mută cu familia la Berlin. Face studii de filozofie, romanistică şi germanistică la München, Geneva, Paris şi Berlin. Este gazetar, scriitor şi, mai tîrziu, profesor de romanistică la München şi Dresda. în 1912 se botează, trecînd la religia protestantă. Dat afară din învăţămînt, în 1935, datorită originii lui evreieşti, trebuie să se mute, în 1940, într-o Judenhaus din Dresda. Supravieţuirea şi salvarea cărţilor pentru sertar (memorii şi jurnal) o datorează soţiei sale, Eva, care nu este de origine evreiască. După război intră în KPD, partidul comunist,