Să recunoaştem, tema modificării Constituţiei are o anumită recurenţă. Modificarea Constituţiei este un subiect deschis de foarte multă vreme în societatea noastră şi niciodată închis. Mă grăbesc să spun că e bine aşa. O Constituţie despre care nu se poate discuta, ridicată la rang de tabu de patrioţi isterici, încetează să mai fie o Constituţie a timpului nostru şi devine un fel de mit fals, după cum o ţară cu o asemena Constituţie încetează să mai fie un stat civilizat şi devine un trib ţîfnos. Am scris de multe ori în acest colţ de pagină despre acest subiect şi consider şi azi că modificarea Legii fundamentale este absolut necesară. Motivele se ştiu. În 11 ani, societatea românească a evoluat spectaculos - aproape nimic nu mai este astăzi la fel ca în 1991, deci nici Constituţia nu poate să mai rămînă aceeaşi. Cu mai bine de un an în urmă, am făcut un fel de inventar al modificărilor care mi se păreau a fi necesare în sistemul nostru constituţional. Nu o să-l repet. Astăzi, pentru că subiectul e din nou adus în atenţie, revin asupra unei singure propuneri, dintre cele foarte multe care se vehiculează prin mediile interesate de subiect, pledînd pentru schimbarea radicală a sistemului nostru electoral. Propunerea despre care vreau să vorbesc astăzi se referă la felul în care sînt aleşi deputaţii şi senatorii, în cazul în care sistemul bicameral se va menţine. Concret, mi se pare că este foarte important pentru democraţia românească ca durata mandatului de deputat să fie extinsă la şase ani, iar la fiecare doi ani cîte o treime din numărul locurilor Camerei Deputaţilor să fie supusă scrutinului electoral, urmînd ca votul pe liste să fie, în continuare, modalitatea concretă de alegere. În ceea ce priveşte Senatul, durata mandatului şi formula electorală ar putea fi aceeaşi ca la Camera Deputaţilor, cu deosebirea că pentru senatori votul urmează să fie nominal