Văzută din perspectiva unui turist, Danemarca este o ţară încîntătoare şi relaxată. Copenhaga, Aarhus, Odense, Faaborg, Svendborg, Aalborg, Ebeltoft, cu siguranţă şi altele, sînt oraşe parcă desprinse din poveştile lui H.C. Andersen. Farmecul vechii arhitecturi a rămas neatins, iar majoritatea imobilelor au fost conservate perfect, aşa că păstrează imaginea lor iniţială de început de secol XIX, şi asta atunci cînd nu este vorba de clădiri mult mai vechi, cum ar fi cele din Cartierul Latin din Copenhaga. Dacă se intîmplă să păşeşti pe aceste străduţe întortocheate şi înguste, cînd întunericul acoperă bătrînul oraş, atmosfera pare îmbibată cu aburii umbrelor lui Kierkegaard şi Andersen, ce-şi legănau odinioară suspinele, în zgomotul ascuţit al roţilor vetustelor trăsuri. Descoperi aceleaşi pietre cubice, aceleaşi ziduri bătrîne, aceleaşi felinare ce-şi ascund pudic modernitatea lor inavuabilă. Totul este conservat să arate aşa cum a fost odată cel mai vechi regat al Europei, Danemarca, nume care datează încă din 987, atunci cînd a fost inscripţionat cu caractere runice, pe vestita piatră de la Jelling, de regele Harold Dinte Albastru: "Eu, Harold, care am făurit Danemarca şi i-am creştinat pe danezi".

Noii danezi Cu o istorie bine conturată, cu o bunăstare de invidiat chiar şi de cele mai prospere naţiuni ale lumii, cu o naţiune extrem de compactă atît etnic, cît şi ca repere socio-culturale, cu o democraţie funcţională şi stabilă, Danemarca nu pare a fi ameninţată de pericole care să-i pună la îndoială identitatea naţională. Şi totuşi, dacă-l părăsim pe turistul nostru pe străduţele din preajma fermecătoarei artere pedestre Strøget, pentru a-l cunoaşte pe "străinul" ce-şi plimbă şi el prin acelaşi oraş şoaptele orizonturilor pierdute, noua perspectivă capătă brusc contururi întunecate. Şi asta cu atît mai mult cu cît, pentru mulţi ani, spiritul social-demo