"E păcat să nu citiţi

cel mai bun roman al noului mileniu

"Gheorghe" de C. Iorgulescu."

(ziarul Naţional) "Eu citesc ziarul Naţional şi ei dau acolo taloane cu anunţuri neplătite. Am încercat şi eu... oamenii ăştia chiar publică anunţul? Şi l-au publicat. Mi-am făcut reclamă la ŤGheorgheť. ŤGheorgheť este un roman ieşit din comun. Întîi de toate, e un alter-ego al lui ŤIonť al lui Rebreanu. ŤRidică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!ť Se simţea o lacună în literatura română. Apoi, subiectul este ce a ajuns Ion ţăranul după 50 de ani, cînd a ajuns inginer de sonde. Omul îşi păstrează oarecum curăţenia lui sufletească, ceea ce e foarte rar în societatea post şi ante, mă rog. Dom'le, este un tînăr stagiar care vine şi se angajează într-o întreprindere, că se petrece cu oarecare ani în urmă. E trimis pe un şantier, pe alt şantier... este un om care iese din comun prin faptul că pune mîna şi lucrează, face nişte chestii care deranjează pe şefi. E acel ţăran care vede lumea, cu ochii ăia de atunci vede societatea asta. Toată acţiunea se petrece în vremea lui Ceauşescu. Care-i filosofia lui? Reuşeşte sau nu? În romanul acesta nu reuşeşte decît să se însoare. De aici încolo urmează să vedem dacă va reuşi să rămînă el, sau va face

ca nevastă-sa care o să-l atragă să-l bage în societatea-societate. Dom'le, totdeauna au existat anumite nivele, şi pe vremuri se spunea că e societatea cea bună, după aia nomeclatura, după aceea, acum, nu mai vreau să spun... Nevasta o să-l tragă în societatea bună a nomeclaturiştilor. Nevasta e o doctoriţă, un pic mai realistă decît el. În volumul ăsta s-au căsătorit, au deja un copil, dar totul se termină aici. Dacă reuşesc să scriu următoarele o să vedem. Gheorghe mai are un coleg de cameră, fost deţinut politic, aici e poanta. Acela e un om cu totul deosebit, cu ani de puşcărie, pe Gheorghe îl influenţează, dar nu poa