N-ar trebui să fie un subiect de prima pagină: rezultatul alegerilor municipale din Olanda nu este de natură să schimbe echilibrul politic al Europei sau al lumii. Dar cele 34% din voturile de la Rotterdam obţinute de Pym Fortuyn, xenofob radical, liderul mişcării Leefbaar Nederland (O Olandă în care să se poată trăi) par a fi un semn neliniştitor pentru politicienii din ceea ce se numea acum trei-patru ani "Europa roz". Succesul acestui Fortuyn, susţinut de bătrîni septuagenari şi de tineri apolitici, se explică prin dorinţa, mereu prezentă, în orice societate, de a-i înlătura pe politicienii a căror alternanţă la putere nu a izbutit să rezolve problemele vieţii cotidiene. (În Argentina se strigă "Să plece cu toţii!"). Nu are importanţă că în Olanda se trăieşte bine, conform tuturor standardelor, că democraţia funcţionează, că justiţia este independentă... Pentru cetăţenii ei, toate aceste binefaceri par fireşti, elemente ale mediului natural. Nelinişteşte presimţirea modificărilor pe care le va aduce cu sine noua Uniune Europeană: o uniune cu mulţi - poate prea mulţi - membri, forţînd egalitatea între nivele vădit inegale. Moneda unică va impune necesitatea unor politici comune, formalizate sau nu într-o constituţie. Pe de altă parte, atentatele de la 11 septembrie au indus în toată lumea occidentală nesiguranţa provenită din teama difuză. Orice ar spune liderii politici, oamenii cred că străinii, prea uşor acceptaţi de o legislaţie tolerantă, sînt sursa primejdiei. Afganistanul a fost bombardat, dar nici unul dintre terorişti nu era afgan, ei proveneau - în majoritate - din Arabia Saudită şi locuiseră, în timp ce organizau lovitura, în Europa, în Franţa, Germania, Italia, călătorind fără nici o restricţie de colo pînă colo... În toate aceste ţări, politicienii ostili emigraţiei, în general de dreapta, se bucură de o popularitate crescîndă. În acest contex