Ianuarie. Întîi a fost preselecţia. Craiova, Piatra Neamţ, Alba Iulia, Călăraşi au trimis la centru în jur de 600 de candidaţi fiecare. Februarie. Bucureştiul, cu o comisie româno-spaniolă, avînd translator în coaste, a luat la întrebări astfel: într-o zi cîte 300 de dornici, fiecare dornic cîte două-trei minute fiecare, răspunsul se dă pe loc, selectaţii completînd actele şi aşteptînd îmbarcarea în autobuze la casele lor. Martie. Văd Spania 800 de români. În acest sistem pus la punct se strecoară bîrfa, neîncrederea, teama. E coadă românească. Angajator străin. "Pilele funcţionează!" Reprezentantul Freshuelva: "Nu cunosc pe nimeni aici în România. Firma m-a trimis acum trei zile. Eu aleg oamenii, după ce mi se traduce. Nici măcar nu am mai fost în România, nu eu am semnat actele." "O să ne ducă acolo şi n-o să ne dea banii." "Se plăteşte fiecare om conform contractului. Banii sînt cît pentru un spaniol, culegător de căpşuni." "O să ne ardă soarele că e Africa." "Temperatura în zonele de cules e cam de 20-23 de grade. Am înţeles că e ca-n perioada primăverii aici în România." "Dar de ce nu ia intelectuali?" "E normal să fie nemulţumiri. Avem o afacere, nu putem să riscăm. Nu avem metode de a testa rezistenţa fizică şi nu avem ceva cu intelectualii. Pur şi simplu, am cerut experienţă în agricultură, e o muncă fizică. Ne uităm în actele

omului, dar ne uităm şi la om, se vede cînd un om munceşte cu braţele. Nu putem risca să se culeagă căpşuni cu vorbe. Unii spun că rezistă, au fost profesori, că în timpul lui Ceauşescu îi duceau la muncă, bine, înţeleg, dar dumneata nu ai experienţă. Căpşunele trec. Noi investim în oameni muncitori." "Au zis că vor şi bărbaţi, dar aleg numai femei." "Partenerul român a negociat şi a obţinut să nu alegem doar femei. Ideea s-a dovedit bună. Am ales şi bărbaţi şi femei, dar cred că tot femeile au fost mai multe fiindcă au e