Privită din perspectiva protecţiei mediului, România este o ţară plină de contradicţii. Pe de o parte, ea este împînzită de zone grav afectate de poluare, sau desfigurate de folosirea abuzivă a resurselor etc. Pe de altă parte, dispune încă de mari "insule" de natură, bine conservate. Ca urmare a politicii de "industrializare forţată" practicate de regimul comunist, România se confruntă acum cu o lungă serie de aşa-numite puncte fierbinţi, industrie minieră, chimică şi petrochimică, metalurgică etc., locuri unde natura a fost redusă la peisaje selenare şi unde oamenii trăiesc în medie cu zece ani mai puţin decît media de viaţă pe ţară, o medie care şi aşa este printre cele mai mici din Europa. Dar există şi întinse zone de păduri cvasi-virgine, printre ultimele din Europa, arii care adăpostesc peisaje superbe, şi sute de specii rare de plante şi de animale. Printre ele rîşi, lupi şi urşi, animale practic dispărute din cea mai mare parte a restului Europei. Există întinse zone devenite aride, afectate de alunecări de teren, de inundaţii, ca urmare a desecărilor, defrişărilor şi altor activităţi brutale care au "redat" agriculturii terenuri improprii pentru această activitate, sau care au urmărit "exploatarea intensivă" a naturii. Dar există şi zone, în special montane, unde locuitorii ştiu din timpuri imemoriale că fac parte din natură, fapt pentru care nu şi-au propus niciodată "cucerirea naturii de către om"... Ţinînd cont de cele două aspecte contradictorii ale realităţii româneşti, pare destul de limpede pentru orice cetăţean bine intenţionat că nu există o "soluţie miracol" pentru problema descrisă. Bunul-simţ comun ne indică însă că ţara noastră ar trebui, pe de o parte, să cureţe "murdăria" trecutului şi că ar trebui, pe de altă parte, să se gîndească cum să protejeze importantele valori de care mai dispune încă (cît mai dispune încă de ele). Din feri