Cine a cîştigat şi cine a pierdut în economia românească în ultimii 12 ani? Cine s-a dezvoltat şi cine s-a înfundat în mlaştina rezultatelor financiare negative? Sunt două întrebări pe care specialiştii şi nespecialiştii şi le-au pus mai mult ca sigur de nenumărate ori în ultima perioadă. Din păcate, este extrem de dificil de dat un răspuns tranşant. Dificultatea vine în primul rînd din faptul că economia românească are un comportament deviant. Blocajul financiar, lipsa unui management performant, o serie întreagă de facilităţi fiscale sau vamale, creditele neperformante sau cele fiscale au distorsionat grav mediul de afaceri românesc. Cu alte cuvinte, este extrem de dificil să identifici o companie pe care să o etichetezi performantă luînd în calcul mai multe criterii esenţiale. Astfel, dacă ar fi să judecăm o companie ar trebui să ne uităm la mai mulţi indicatori: 1) profitabilitatea afacerii; 2) nivelul îndatorării faţă de bănci; 3) poziţia în blocajul financiar (mai exact nivelul datoriilor şi al creanţelor); 4) dezvoltarea, adică volumul investiţiilor. Desigur, acesta poate fi considerat un set minim de indicatori la care se pot ataşa şi alţii, dar care ar complica şi mai mult analiza. Cert este că pentru imensa majoritate a companiilor româneşti datele care atestă sănătatea financiară se împletesc cu cele care indică faptul că au grave probleme economice. Concret, în urmă cu cîţiva ani, cea mai importantă firmă din domeniul petrolului raporta prin bilanţ că are datorii la bugetul de stat, dar în acelaşi timp distribuia dividende acţionarului majoritar, care era tot statul. Interesant este şi faptul că nu se poate vorbi despre ramuri sau sectoare care au înregistrat creşteri în bloc, după anul 1989. Acest lucru vine să arate încă o dată faptul că economia a evoluat în ultimii 12 ani fără a avea o strategie coerentă sau logică. Nu putem vorbi despre încura