convorbire cu Nora IUGA La sfîrşitul anului 2001, la Editura Vinea, una dintre puţinele care mai publică poezie contemporană, au apărut două cărţi ale scriitoarei Nora Iuga: o antologie "definitivă" de poezie, care reia titlul unui volum al poetei din 1982, Inima ca un pumn de boxeur (cuprinzînd însă şi o serie de poeme nepublicate încă în volum, Autobuzul cu cocoşaţi) şi un jurnal berlinez, Fasanenstraße 23, manifest al scriiturii pe care Nora Iuga o numeşte, cu o expresie a lui O. Soviany, "cvasiliteratură". Tot la sfîrşitul anului trecut a apărut la Editura Humanitas o impecabilă traducere semnată de Nora Iuga, Cocoşul decapitat de Eginald Schlattner, carte cu o istorie neobişnuită, care ar fi avut, poate, mult mai puţin succes dacă ar fi fost tradusă de altcineva. Aceste volume se alătură unei opere - poezie, proză, traduceri - pline de o autenticitate şi de un dramatism al trăirii din ce în ce mai rare în literatura contemporană. "Am răspuns la întrebări cum aş fi scris o poezie", mi-a spus la telefon doamna Nora Iuga, după ce terminasem interviul de mai jos. Mi-am amintit atunci de un vers al lui G. Almosnino, reluat obsesiv pe pagini întregi în Săpunul lui Leopold Bloom, romanul scriitoarei din 1993: "să exişti în oglinzi paralele, şansa de a răsplăti două patrii deodată". E, într-un fel, o altă definiţie a "cvasiliteraturii", dincolo de specii şi genuri: o îndepărtare de literatură după o deplină luare în posesiune a ei.

Într-o cronică la volumul dumneavoastră din 1986, Piaţa cerului, Valeriu Cristea vorbea despre o formulă poetică "mixtă, cuprinzînd versuri amestecate cu proză; proza fiind la rîndul ei amestecată: pagini de jurnal intim, autobiografic sau de creaţie, fragmente de scrisori, citate, amintiri, vise, evocări, descrieri, stări, senzaţii, reflecţii, fantezii, bucăţi de amalgam suprarealist". În cele trei romane pe care le-aţi publicat