Cum sîntem noi, românii? O întrebare care ne-a obsedat (şi încă ne obsedează). De cele mai multe ori încercarea de tipologizare se face prin raportarea la ceilalţi, la străini: cum sîntem "noi" în comparaţie cu "ei". Dar cunoaşterea noastră ca popor se poate face şi altfel. Prin raportarea la noi: cum sîntem noi românii faţă de noi românii. Adică o abordare a etosului românesc din perpectiva "provinciilor istorice". E just să se întîmple aşa, atîta timp cît evoluţia regiunilor româneşti nu a fost asemănătoare şi, mai mult, dacă diferenţele există de ce să nu le valorificăm. Dumitru Drăghicescu în Psihologia poporului român, vorbind despre Dobrogea, observa că este de fapt "o Americă mai mică". Într-adevăr, sînt în jur de 18-20 de naţii care trăiesc în Dobrogea, fiecare cu tradiţiile şi mentalităţile proprii. Cum se poate atunci stabili un specific al zonei, o trăsătură dominantă? Ar fi un răspuns, însă inevitabil tautologic: specificitatea Dobrogei este multispecificitatea. De aici există un aspect ce merită subliniat: toleranţa. Este însă o formă aparte de toleranţă. Fiecare este gata să-l accepte pe celălalt tocmai pentru a fi şi el, la rîndul lui, acceptat. Cred că este vorba de o teamă mai veche. Fiind locuitori ai unui "Pămînt al nimănui", aşa cum a fost deseori considerat (şi istoria ne dovedeşte acest aspect), cei care îl ocupau aveau nevoie de legitimitate. Aşa că toleranţa devenea o monedă de schimb, o posibilitate a supravieţuirii. Cum strămoşii celor mai mulţi dobrogeni au venit aici după 1878 (relativ recent), nimeni nu poate oferi argumentul dăinuirii de n-secole ca în alte regiuni. Reluînd întrebarea de la început şi modificată în forma: "Cum sînt dobrogenii?", pentru a răspunde la ea trebuie să avem în vedere două componente etnico-psihologice fundamentale: marea şi larga influenţă orientală. Acestea două par a deosebi fundamental felul de a f