SIDA e un schelet ambulant, Bilă se rostogoleşte de gras ce e pînă la tablă, Muci s-a născut cu buză de iepure şi are operaţie, Ciorbea e ochelaristă, Robocop poartă aparat dentar, Modellino poate să-şi dea degetele peste cap, Dracula are dinţii încălecaţi, Godzilla e cît uşa, Salam este arab, iar porecla deformează uşor numele adevărat, lui Bin Laden îi put tenişii, Tutomodel, alintată şi Tuto, face o şcoală de fotomodele, Chiftinella ia numai 5 la teză şi, în final, Şoarece stă toată ziua în văgăună şi învaţă. Un culegător profesionist de porecle şi nu unul amator, ca mine, ar putea alcătui din astfel de nume care circulă prin şcolile din Bucureşti şi care nu au nimic în comun cu ceea ce în lumea oamenilor mari poartă denumirea de political correctness, o listă care nu se mai termină. Din ea nu ar lipsi, fireşte, apelative precum Cioară, Piranda sau Prinţul Întunericului - adresate colegilor de clasă sau tovarăşilor de joacă de etnie rromă, nici mai mult nici mai puţin discriminatorii decît cele enumerate de la început. Ci discriminatorii. Pur şi simplu. Am ales să vorbim despre această ultimă situaţie, în ideea că pînă în prezent nu am auzit ca deosebirile dintre oamenii cu ochelari de vedere şi cei fără ochelari, sau dintre oamenii flexibili la propriu şi cei inflexibili să nască probleme sociale evidente. În timp ce în unele cazuri maturitatea rezolvă totul, în altele, şi este suficient să privim pentru aceasta imaginea străzii, să ascultăm în autobuz nesfîrşitele discuţii despre ţigani, lucrurile se perpetuează. Ar fi poate interesant să vedem cum arată ele de la bun început.

Laleaua neagră - "Cînd eram mică, pot spune că mi-era frică, mi-era foarte frică," spune Lucia, de 8 ani, şi ochii ei măriţi acum îmi dau dimensiunea spaimei de atunci. "Tata avea un prieten pe care îl chema Laleaua Neagră, era înalt şi slab, avea părul puţin lung şi cizme de c