Platon (ca. 427 - 348 / 347 î. H.) descrie în Legile cele patru categorii de străini. Negustorii, care trebuie primiţi în afara zidurilor cetăţii, în vecinătatea oraşului, la porţile edificiilor publice. Călătorii mînaţi de dorinţa de a-şi desfăta ochii şi urechile cu "frumuseţi" artistice, cu spectacole şi producţii muzicale. Se cuvine ca ei să fie întîmpinaţi cu ospitalitate binevoitoare, să fie găzduiţi în locuinţe aflate în apropierea templelor. Diplomaţii, care vin din altă ţară pentru afaceri de stat, sînt primiţi de generali, ilarhi şi taziarhi, iar răspunderea purtării de grijă se împarte, în cazul lor, între gazde şi pritani. Din cea de a patra categorie fac parte cărturarii rătăcitori, cercetătorii moravurilor, care au intenţia să cunoască instituţiile bune ale altor state şi să împărtăşească, totodată, descoperiri şi aşezăminte încă necunoscute de locuitorii cetăţii. Ei sînt îndrituiţi să intre nechemaţi în casele bogaţilor şi învăţaţilor, deoarece au "aceeaşi calitate ca şi ei", sînt bogaţi şi învăţaţi întru spirit. După ce trafică noutăţile peregrinării în schimbul noutăţilor locului, ei părăsesc metropola încărcaţi de daruri şi de cinstirea pe care prietenii o arată prietenilor (cf. Platon, Legile , XII, 6, E. Bezdechi, p. 358-359). În calitate de străin inclus în cea de a patra categorie, Platon a fost primit, la rîndul său, în nenumărate cetăţi spirituale, inclusiv în universul islamului mistic, în sufism, metropolă dincolo de ale cărei porţi numele său a devenit Aflatun. No wonder, prin urmare, că Saadi (n. ca. 571 / 1175 - 1176, m. ca. 690 / 1292) rescrie, în Gulistan (considerat de Arthur J. Arberry, în Classical Persian Literature, p. 205, a most intricate weave of subtly varied rhythms, an astonishing exercise in perfectly controlled virtuosity ), fragmentul despre "străinii ce imigrează" şi îmbogăţeşte enunţul iniţial cu interesante orche