Reteta cea mai obisnuita a unei comentari echilibrate a cartilor - sau autorilor - de succes consta in a pune alaturi punctele de vedere inevitabil diferite, eventual discordante. Observatorul cultural a practicat-o de mai multe ori pana acum, reusind de regula sa propulseze o carte sau un autor in atentia publicului, cu atat mai eficient, cu cat grupajele respective contineau mai ales articole elogioase, deosebindu-se mai degraba prin tehnicile de analiza decat prin optiunile valorice. (Nu voi incarca discutia cu exemplele pe care le am in minte.)
De aceasta data, insa, situatia este inversata, din 10 articole despre Omul recent si Horia-Roman Patapievici, 7-8 expun opinii negative. Si nu e vorba doar despre opinii negative, ci de o vehementa a tonului, de o asemenea radicalitate a incriminarilor, incat prin acumulare se produce efectul invers: obosit de atatea strigate, cititorul isi astupa urechile si inchide, speriat, ochii.
Una dintre cele mai prompte reactii a fost cea a Cronicarului Romaniei literare, aflat de altfel in cei mai buni termeni cu Observatorul cultural, asa cum o marturiseste singur, inainte de a califica in termeni neasteptat de duri modul in care acesta a organizat discutia despre Omul recent: �Observatorul cultural� este un client obisnuit al Cronicarului, care s-a referit la numeroase aparitii interesante din paginile lui, semnalandu-le ori comentandu-le cu o simpatie fatisa. Grupajul de articole din nr. 102 (continuat in nr. 103...) insa care pune in discutie cartea lui H.-R. Patapievici �Omul recent� e de natura sa trezeasca reprobarea cea mai neta. Primul lucru care ne-a venit in minte citind articolele cu pricina au fost acele campanii de trista amintire purtate in presa comunista de pe vremuri care tinteau la compromiterea unor autori sau opere. Nu spunem ca este la mijloc cineva care a orchestrat �Opiniile� din �Observa
