Primul numar pe 2002 al revistei Musical Report il are in prim-plan pe redactorul-sef Costin Grigoras, prezent cu cel putin cinci texte mari (daca excludem cele doua pagini ale Colectionarului de discuri rare pseudonimizat Mr. Scarecrow, alte doua pagini de Clasamente 2001 ale aceluiasi si „portretul“ – nesemnat, tot de doua pagini – despre „psihedelismul de import“ al unui grup rock subestimat pe nedrept si impins in bratele comercialismului: Man). Textele semnate sint: 1) editorialul (Drumul emirului prin nopti de decembrie); 2) un (excelent) comentariu despre Mahavishnu Orchestra, legendarul proiect experimental de jazz-rock initiat acum trei decenii de chitaristul britanic John McLaughlin (Fuziune rock in reactoarele jazz-ului); 3) consistentul profil al trupei Wishborne Ash, care „a reusit sa extinda specificul blues-rock-ului standard spre orizonturile inedite ale muzicii progresive“ (Ritual ancestral pentru feeling); 4) un articol de prezentare a activitatii unei trupe germane de hard-prog pe cit de interesante, pe atit de putin cunoscute (Quatermass); 5) un virulent text polemic intitulat Cronica la anacronismul cronic. Textul are cel putin trei „tinte“: 1) subsemnatul, care, in articolul despre monografia Eric Clapton. Mitologii subiective a lui Ioan Big (v. Observator cultural Nr. 91, p. 32), i-a calificat tonul postfetei drept „sumbru-elitist, amintind – oare de ce? – Mitologiile subiective ale lui O. Paler“ (drept e ca au fost si „impunsaturi“ mai vechi); 2) „unii colegi ingrijorati peste masura de criteriile obiective ale colectionarului de valori muzicale prin intermediul carora acestia filtreaza, din eruptia rau mirositoare impinsa pe piata din ratiuni preponderent financiare, esentele cu cifrele octanice ridicate, necesare traficului spiritual prin al noualea cer“; 3) colegul Ioan Big, care „nici in urma unui interviu cu el insusi nu s-a elucidat de c