Amélie este personajul celui mai vizionat film france-al anului trecut, Le fabuleux destin d’Amélie Poulain. Clermont-Ferrand este sediul celui mai important festival de scurtmetraj din lume, supranumit, pe buna dreptate, „Cannes-ul scurtmetrajului“. In fiecare an imi propun s-o spun pentru ultima oara, dar de fiecare data revin asupra acestei descrieri de efect pentru ca, nu stiu de ce, am impresia ca si memoria cititorilor – atunci cind vine vorba de cutare festival – e la fel de scurta. No offense!
Amélie are bunul obicei de a aplica grila „asta-mi place, asta nu-mi place“ fiecarui lucru. Cronicarul aici de fata are, si el, prostul obicei de a vorbi despre un film sau un festival (atit de urias cum e Clermont-ul) in aceiasi termeni reductivi.
Amélie e un fenomen de societate care a luat pe sus nu doar Franta, ci si intreaga America. Publicul de peste Ocean a dat navala in salile de cinema, transformind pelicula lui Jean-Pierre Jeunet in cel mai de succes film strain (raportat la numarul de spectatori) proiectat vreodata in State. Academia Americana l-a luat la ochi pentru viitoarea competitie a Oscarurilor. Acasa, presedintele Frantei s-a delectat cu aventurile eroinei intr-o proiectie privata, special organizata la Elysée, in timp ce o parte a presei a crezut ca descifreaza in filmul lui Jeunet „o viziune a Parisului, a Frantei si chiar a lumii, cu precadere reactionara si de dreapta“, demna de un clip electoral lepenist.
Clermont-Ferrand a fost si este, de 24 de ani incoace, un fenomen de societate care, timp de 9 zile, ia Franta pe sus. Publicul local asalteaza salile de cinema, cu precadere pe cele in care se proiecteaza „scurte“ locale, transformind fiecare editie intr-una „si mai de succes“ (raportat la numarul de spectatori) decit precedenta. Academia Americana a remarcat deja doua filme trecute prin competitia internationala (austr
