In arta clasica greco-romana reprezentarile Minervei sint deosebit de numeroase, iconografia ei aparind pe toate tipurile de piese, confectionate din felurite materiale. Cele mai celebre monumente ale zeitei ramin, insa, cele ale antichitatii eline.
Pe Acropola ateniana i s-a ridicat un faimos templu (numit „Parthenon“), care si astazi impresioneaza vizitatorii ce se abat pe dealul din centrul capitalei Greciei. Edificiul, lucrat in marmura de Pentelic (faimoasa cariera in vechime), de o albeata stralucitoare in razele soarelui, cu efecte vizuale deosebite, este opera tinerilor arhitecti Ictinos si Kallicrates, lucrarile de constructie fiind dirijate de celebrul artist elin Phidias, intre anii 447-432 (este vorba de o secventa de timp a perioadei democratiei ateniene, asa-zisa „epoca de aur“, cind destinele orasului au fost conduse de strategul Pericles).
Apoi, aceluiasi titan al sculpturii antice, Phidias, ii sintem recunoscatori pentru trei capodopere statuare ale zeitei, si anume: „Athena Parthenos“ („Athena fecioara“), expusa in amintitul lacas de cult, statuie executata in tehnica criselefantinei (prelucrarea combinata a lemnului, fildesului si aurului); apoi, „Athena Promachos“ („Athena aparatoarea cetatii“), o reprezentare in bron-a personajului, inalta de 15 m, asezata in apropierea intrarii triumfale („Propilee“) pe Acropole, personaj care, in chip de santinela, avea menirea de a strajui departarile; in sfirsit, a treia piesa de rezistenta, statuia, din marmura, „Athena Lemnia“, executata la comanda locuitorilor insulei Lemnos (este singurul ca-cind zeita este infatisata in obisnuite vesminte feminine, nicidecum inarmata). Din pacate, toate aceste sculpturi s-au pierdut, noi cunoscindu-le astazi din imaginile de pe emisiunile monetare ale timpului si, in special, prin intermediul replicilor romane, de altfel foarte reusite.
In
