Se poate ca o carte cu un autor celebru, bine vîndută în Occident - deşi e o carte de filosofie - şi bine tradusă în română să treacă neobservată?

Realitatea ca proiect social a apărut la Polirom acum doi ani, în 2000, şi, ca multe alte cărţi bune, a fost probabil prost difuzată - deşi apare la o editură serioasă, din moment ce am văzut-o în puţine librării din Bucureşti; nu-mi amintesc nici să fi citit despre ea în presa culturală. Autorul ei, John R. Searle, profesor de filosofie a spiritului şi a limbii la Berkley, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai citiţi filosofi americani contemporani, cu cărţi traduse în peste douăzeci de limbi, revendicate de domenii şi discipline extrem de diverse, de la ramurile cele mai noi ale lingvisticii, pînă la cercetările privind inteligenţa artificială. Începînd cu prima carte - Speech Acts, 1969 - şi terminînd cu ultima - Rationality in Action, 2001 - Searle le propune cititorilor o teorie unitară şi extrem de complexă a limbii şi a intelectului.

Realitatea ca proiect social e una dintre scrierile recente ale filosofului american pe tema limbajului ca element esenţial de construcţie a realităţii sociale. Cartea a apărut în 1995, în original sub titlul The Construction of Social Reality, iar publicarea traducerii în română la doar cîţiva ani de la ediţia americană s-ar cuveni apreciată ca atare. E cu atît mai ciudat faptul că ea trece neobservată. Ca filolog, te pot interesa în cartea lui Searle ipotezele despre natura şi funcţia limbii, înţeleasă şi descrisă ca instituţie socială, sau implicaţiile tezelor sale privind relaţia realitate - reprezentare într-un domeniu ca teoria literaturii. În mod evident însă, deschiderile oferite de discursul lui Searle sînt mult mai largi - limba, reprezentările şi raportul lor cu realitatea sînt constante ale discursului filosofic al ultimelor decenii, iar Realitatea...