Văzînd, reflectînd

Numărul din 19 februarie al Adevărului literar şi artistic ne reţine atenţia prin cîteva texte.Vom vorbi despre două. Dl C. Stănescu se ocupă, pe o pagină întreagă, de un subiect care n-a scăpat nici Cronicarului: dezbaterea din Observatorul cultural asupra Omului recent. În bună măsură, opiniile noastre şi ale dlui Stănescu coincid. Nu ne face nici o plăcere să ne vedem confirmaţi într-un caz flagrant de încălcare a deontologiei presei. Al doilea text este un interviu acordat dlui Daniel Cristea-Enache de către dl Alexandru George. La tot ce scrie dl George, şi acesta este foarte interesant. Dl George îşi stabileşte filiaţia ca romancier. Revendicîndu-se din Proust, format de lecturile din Camil Petrescu, d-sa îşi recunoaşte precursorii în Ibrăileanu, Holban, Eliade, Fîntîneru, Blecher, dar şi Mateiu Caragiale şi Ion Vinea. Consideră că romane precum Moromeţii, Cronică de familie, Groapa, care continuă seria romanului naturalist ("degradat") al unor I. M. Sadoveanu, Radu Tudoran, Pavel Chihaia ş.a. Criticul apreciază şi aceste cărţi, romancierul nu le urmează. Deşi omologat ca eseist şi critic mai curînd decît romancier, dl George are despre critică părerea negativă a lui Camil Petrescu: fiind "critica prin excelenţă caducă, ea dispare cînd îşi atinge scopul." Deşi ştie că diatriba lui Camil Petrescu face parte dintr-un articol polemic (şi nedrept!) împotriva lui Lovinescu, dl George declară a se fi lăsat convins, deşi Lovinescu i-a fost mereu aproape. Aşa se explică insistenţa cu care dl George se recomandă (nu acum pentru prima oară) mai ales ca prozator şi romancier şi-i numeşte pe toţi criticii care i-au analizat proza. În încheiere, Cronicarul îşi exprimă o neînţelegere: de ce continuă dl George a se răfui cu echipa de critici a României literare? D-sa a fost colaboratorul nostru permanent, a fost privit totdeauna ca un autor important