Născut la 11 ianuarie 1941, Wolf Lepenies este profesor de sociologie la Freie Universität din Berlin şi membru corespondent al cîtorva prestigioase instituţii academice din Europa şi Statele Unite. Printre scrierile sale se numără Melancholie und Gesellschaft (1969), Das Ende der Naturgeschichte (1976) şi Die drei Kulturen (1985). Pentru o lucrare mai recentă despre Sainte-Beuve i s-a decernat premiul Joseph Breitbach, cea mai înaltă distincţie literară din ţările de limbă germană.

Wolf Lepenies este totodată unul dintre puţinii intelectuali occidentali care au avut curajul să se implice efectiv în problemele de politică instituţională şi culturală ale ţărilor din fostul lagăr socialist. Astfel, a contribuit la fondarea în acest spaţiu a unor instituţii de talie europeană, ca de pildă Collegium Budapest, în Ungaria, New Europe College în România, Bibliotheca Classica în Rusia ş.a.m.d. Experienţa acumulată în decursul acestor "expediţii" l-a condus la o înţelegere mai profundă a contextului sud-est-european, inclusiv a faptului că scindarea Europei îi priveşte, pînă la urmă, pe toţi locuitorii ei. Din această perspectivă generoasă, integratoare, abordează Lepenies şi destinul culturii germane, în conferinţele pe care le-a ţinut, în 1999, la Harvard. Prima - Exil şi emigraţie: supravieţuirea culturii germane este consacrată, în esenţă, raportului dintre politic şi estetic de-a lungul evoluţiei societăţii germane, Sînt aduse în discuţie cazurile unor Gottfried Benn sau Thomas Mann, opţiunea lor pentru alternativa exilului interior, în condiţiile unui regim totalitar aberant, dar mai cu seamă se insistă asupra modului paradoxal în care fascinaţia estetică a naţional-socialismului a condus la degenerescenţă etică. Cea de-a doua - Unificarea: sfîrşitul culturii germane - plasează această problematică în contextul mai larg al tentativelor de unificare a Europe