Fiecare dintre dvs. s-a bucurat, măcar o dată-n viaţă, de o vacanţă frumoasă, a văzut un apus/răsărit de soare frumos, a ascultat o frumoasă predică duminică dimineaţa la biserică, s-a îmbrăcat frumos ca să meargă la o întîlnire, a suspinat la frumoasele versuri ale unui cîntec de dragoste, a citit o carte frumoasă, a contemplat îndelung o frumoasă "Natură moartă cu pepene", a auzit la TV ceva despre "un nou şi frumos cămin-spital" care ne aşteaptă, a gîndit frumos, a sperat frumos şi a ratat frumos, a trăit o viaţă frumoasă şi a avut parte de o moarte la fel de frumoasă etc. etc. etc., dar ghinionul face să nu fie vorba despre nimic din toate acestea în numărul de faţă al Dilemei... Care, dacă vă uitaţi frumos la titlu, se cheamă "Frumuseţea", şi nu "Frumosul" - care e altă mîncare de peşte. Nu va fi vorba, aşadar, despre "Belle Arte" (decît tangenţial), nici, dacă avem noroc, despre Frumosul filozofic (idem), "frumuseţea interioară" (idem) şi alte concepte mereu la modă, lansate întotdeauna de oameni urîţi care se plictisesc. Nu; va fi vorba numai şi numai despre Frumuseţea exterioară, totalmente fizică şi deloc metafizică - aceea care are pielea drept pînză şi rujul & rimmelul drept penel. Frumuseţea pură şi-un pic (mult) cosmetică. Aerobică. Fitnessică. Chirurgical-plastică & Siliconică (nu, regretăm, acestea au căzut dintr-o

indisponibilitate a reporterului...). Mă rog, înţelegeţi: nu "convulsivă", nu "asimetrică" - aşa cum o vedeau poeţii -, ceea ce nu înseamnă, neapărat, mai anostă: nu toată lumea gustă Picasso. Credem însă că toată lumea va fi curioasă să afle "De ce este musca frumoasă?", cum şi-a intitulat Pavel Şuşară eruditul său eseu. O chestiune de gust, ai zice, numai că - iată -, în foarte frumosul (!) număr dedicat recent lui Marcel Duchamp de revista clujeană Balkon, un interviu cu "papa avangardei" (Duchamp mis à nu par Duchamp même!)