"M-am născut în comuna Viţelari din Judeţul Iaşi. Tata a fost strungar şi mama gospodină. Primele amintiri le am legate de mulsul oilor, tăbăcitul pieilor şi puţeam rău, că mă lua mama lîngă ea şi eu mai loveam o sticlă, mai cădeam şi mă murdăream rău. Mama mă spăla, mă spăla, dar nu putea să scoată mirosul şi l-am scos numai tîrziu, cînd m-am dat cu cărămida. La două luni mergeam pe cal cu pălărie de covboi şi tata rîdea lîngă mine. La patru luni ştiam numerele pare: două mere, patru cîrnaţi, şase ouă, ce avea şi mama prin hambar şi pe laviţă. Ajunsesem de atunci la o avere impresionantă: aveam 567 de cocoşi, 4.253 de găini, 72 de urşi şi un lynx, că venise un circ în Iaşi şi cu toţii am mers la circ, afară de tata care era în tură inversă. Cînd am fost la şapte luni am dat lynx-ul pe un tăuraş şi tăuraşul mînca prea puţin şi tata a zis să-l dau că moare. Şi a murit, dar eu îl dădusem. Îmi luasem o cămilă. La un an şi cinci luni n-am mai vrut cămilă. Şi pe plan mondial nu se mai căutau cămile şi am rămas fără nimic. Un aspirator a luat toate cămilele şi tata a zis că şi strungul lui a fost dat la casat, cu număr de înregistrare cu tot. După cinci ani cămila s-a întors la mine. Atunci am făcut prima mea crimă pentru care

am fost eliberat peste cincisprezece ani, trei luni şi patru zile. Am tăiat cămila cu foarfeca de tuns mărul. Mărul n-a mai crescut anul acela şi nici ieri nu crescuse. Număram bine. Pînă la patrusprezece trilioane în circa cinci zile jumătate. Am reuşit zece trilioane în circa trei zile. Asta era şaptezeci de trilioane în nouă zile. Număram maşini, eram într-un azil pentru persoanele cu calităţi deosebite şi număram dungile de pe pijamale. I-am rugat să pună şi doctorii pijamale ca să am o bogăţie de numere. Şi aşa au făcut, dar m-au băgat la carceră că am desenat dungi pe spital. Aveam acum dungi, dar nu şi pe feliile de pîine, pe feliil