La alegerile din 2001, sloganul Partidului Popular Creştin Democrat din Moldova a fost "Votează cu inima, restul nu contează". În ciuda candorii, aparent anacronice în politică, acest "restul nu contează" pare a fi o expresie a disperării. După 11 ani de la podurile de flori, atît mai au de oferit pro-românii de la Chişinău: inima, restul nu contează. Dincolo de inimă, se află cea mai săracă ţară din Europa, cu un PIB pe cap de locuitor raportat la puterea de cumpărare de 2.358 dolari. Pentru comparaţie: România are 5.647, Rusia - 6.399, Albania - 2.892, Polonia - 7.894. De zece ani, rata anuală a inflaţiei este de peste 85%. În 1998, 66% din populaţie se afla sub pragul de sărăcie, 20% din noii îmbogăţiţi acumulau 50,3% din veniturile totale, iar 20% dintre cei mai săraci doar 3,4%. Potrivit barometrului de opinie publică din 2001, 63% dintre cetăţenii moldoveni se temeau cel mai mult de sărăcie. Sărăcia este combinată cu nostalgia fostului egalitarism; 67% dintre cei chestionaţi în 2001 credeau că principala cauză a stării de mizerie este insuficientul sprijin acordat de stat. Salariile bugetarilor sînt de aproximativ 30 de dolari, dar oricum nu se prea plătesc. Totuşi, la întrebarea "Ce credeţi despre obiectivul de a crea în Republica Moldova o economie de piaţă?", 58% susţin ideea, cei mai convinşi fiind tinerii între 18 şi 29 de ani, cei mai sceptici bătrînii de peste 60 de ani, iar probabilitatea de a susţine economia de piaţă creşte odată cu gradul de educaţie.

Politica Acesta este peisajul unde s-au înfruntat cei care ofereau o inimă mare cu cei care promiteau pensii decente. 28% aveau foarte mare încredere şi 42% oarecare încredere în Vladimir Voronin, ceea ce dă o cotă de încredere de 70%, semn că drumul spre inimă tot prin stomac trece. 12% aveau oarecare încredere în Iurie Roşca, liderul de acum al manifestanţilor, şi doar 4% foarte mare încre