Invatamintul superior din Romania, astazi
In ultimii doisprezece ani, invatamintul superior romanesc a cunoscut modificari profunde, devenind de nerecunoscut pentru cei familiarizati doar cu situatia anterioara anului 1990. In acest timp, universitatea s-a schimbat enorm si pe plan mondial, asa ca evolutiile din Romania nu sint doar o consecinta a tranzitiei de la noi, ci si o adaptare fireasca la tendintele lumii contemporane. Invatamintul universitar de azi, la noi ca si aiurea, este un invatamint de masa, cu toate consecintele pe care le implica acest fenomen: cresterea spectaculoasa a efectivelor de studenti si profesori, dar si scaderea nivelului mediu al calitatii invatamintului. Aceste fenomene sint inevitabile, asa ca nu merita sa ne lamentam ori sa ne entuziasmam pe marginea lor, ci doar sa vedem ce se poate face pentru a obtine maximum de randament in conditiile date.
Intotdeauna schimbarile majore pun si probleme de adaptare. Profesorii universitari care nu percep ritmul schimbarilor si continua sa isi recite cursurile neschimbate de ani buni in fata unor studenti plictisiti sint, desigur, si cei mai pesimisti critici ai evolutiilor actuale. Din fericire, aceasta categorie este pe cale de disparitie, cel putin in universitatile performante, iar acolo unde situatia evocata persista, studentul este cel care penalizeaza lipsa de interes a dascalului, alegind o institutie de invatamint, fie ea de stat sau particulara, cu o reputatie mai buna.
Salarizarea, intre vechime si competenta
O problema grava a invatamintului superior romanesc este cea a salarizarii. Nu este vorba despre cuantumul general al salariilor, conditionat strict de starea economica a societatii (orice alta pretentie fiind doar populism politic, demagogie sindicala sau disperare fireasca, dar neproductiva, a dascalilor nevoiti sa se scotoceasca prin b
