Bacita de sub Bucegi- La 90 de ani, Maria Bancila mai vede inca lumina albastra a tineretii -Balada lui Picu Bancila. Un cioban avea un munte numit Gaura. Era stapan de munte. Acolo, in Gaura, ciobanul tinea stana mare, de trei sute de oi. Jos in sat, incropise o gospodarie buna, in care-si bagase o...
Bacita de sub Bucegi- La 90 de ani, Maria Bancila mai vede inca lumina albastra a tineretii -Balada lui Picu Bancila
Un cioban avea un munte numit Gaura. Era stapan de munte. Acolo, in Gaura, ciobanul tinea stana mare, de trei sute de oi. Jos in sat, incropise o gospodarie buna, in care-si bagase o nevasta tanara, de cincisprezece ani. Strasnica nevasta asta a lui! In unele nopti mari, de iarna, cand gandurile negre nu-ti dau pace, ea se scula din somn, aprindea lampa si il cuprindea strans in brate. Fara cuvinte. Era felul ei de a-i aminti cat de mult il iubeste.
Asa, amandoi, traiau bine. Pe atunci, oieritul aducea bani frumosi, dar el nu se purta mandru. Daca vreunul il lauda pentru averile lui, ciobanul raspundea la fel: "Am muncit". O vorba banala, tocita de mult. Dar desi avea palmele insangerate de munca, omul rostea vorba asta cu un fel de smerenie. Ii era parca rusine ca el are si altii n-au. Poate tocmai de aceea era atat de saritor si de darnic cu ceilalti: nu-i era frica de judecata oamenilor, ii era frica de judecata lui Dumnezeu. In Bran - caci acesta e satul - nu era unul pe care sa nu-l fi ajutat cu ceva, dar bunatatea lui starnea si mai mari invidii.
Intr-o zi, primarul l-a chemat sa-i are. Omul s-a dus fara sa carteasca, chiar daca nu-i era dator cu nimic. A arat ogorul acela strain pana seara tarziu si cand s-a intors, primarul i-a zis: "Bade, acum hai sa-ti platesc", dar el n-a vrut sa ia nici un ban. Nu din orgoliu, ci fiindca era "primarul". Si - stia el - primarul trebuie respectat. A doua zi, acelasi primar l-a c
