O tema care nu mai intereseaza pe (aproape) nimeni
Tema Securitatii vechiului regim nu i-a interesat cine stie ce pe scriitorii si artistii romani in cei peste 12 ani de postcomunism care s-au scurs intre timp.
Pe compatriotii nostri in genere – nici atit: chemarile la mobilizare pentru dezvaluirea adevarului despre fosta politie politica n-au sensibilizat populatia, astfel incit gruparile civice si partidele care au arborat tema n-au inregistrat mari succese de simpatie.
Nici nu e de mirare. Dezvaluirile care s-au facut cind si cind au fost de prea multe ori „montaje“ interesate, repede contrazise, adesea defaimatoare. Presa cotidiana a preluat cu usurinta regretabila tot felul de „documente“, „angajamente“, dosare intregi ale unor lideri democrati sau ziaristi incomozi, iar citeva periodice gen Romania Mare, Europa, Atac la persoana s-au specializat in agresiuni de acest tip, nefacind nici un secret din provenienta unor redactori si a unor colaboratori apropiati: fosti ofiteri de Securitate. Multe „documente“ s-au dovedit false sau „aranjate“, iar altele au fost manipulate in asa fel incit sa duca la compromiterea persoanelor respective. Pina la urma, s-a compromis ideea insasi: ca-n fabula cu lupul si stina, publicul n-a mai dat mare atentie posibilelor predeterminari oculte ale modului in care cutare ori cutare politician s-a comportat la un moment dat. Cu timpul, a si contat din ce in ce mai putin. Intrebarea pusa mereu in 1990 sau 1991, „Ce-ai facut in ultimii cinci ani?“, si-a pierdut obiectul dupa… cinci ani, adica de pe la mijlocul deceniului trecut incoace. A devenit – fireste – mult mai important ce-a facut fiecare in postcomunism, cu ori fara „pilotaje“ discrete din culise, acolo unde vor mai fi actionat o vreme „papusarii“ detinatori de dosare, adica de argumente pentru santaj.
Asa s-a ajuns ca in Romania sa nu se introduc
