Agentii economici sint obligati sa aiba case de marcat fiscale. Bonurile fiscale sint echivalente cu facturile fiscale Agentii economici, indiferent de marimea lor, care comercializeaza produse cu amanuntul sau cu ridicata, sint obligati sa aiba case de marcat fiscale, aparate care inregistreaza toate vinzarile. Ca si in multe alte cazuri, masura adoptata de autoritati protejeaza intii interesul statului, care va avea o evidenta exacta a comertului desfasurat de firme. In timp ce tuturor firmelor din comert si prestari servicii li se impune dotarea cu case de marcat, bonurile emise de acestea nu sint recunoscute, din punct de vedere fiscal. Persoanele juridice care achizitioneaza produse de pe piata libera si primesc in schimb bonuri fiscale nu pot deduce TVA-ul, daca nu au si facturi fiscale. Pentru a putea fi utilizate, aparatele de marcat electronice fiscale trebuie sa fie fiscalizate. Fiscalizarea presupune recunoasterea, de catre Finantelor Publice, a dreptului de functionare a aparatului respectiv, ceea ce presupune, de altfel, legalitatea acestuia. Cu alte cuvinte, bonurile emise de casele de marcat ar trebui sa inlocuiasca si sa aiba aceeasi valabilitate ca si facturile fiscale. "Bonurile fiscale eliberate de aparatele de marcat electronice fiscale inlocuiesc facturile fiscale", sustine Gelu Tiganuca, directorul Directiei Metodologie si Administrarea Veniturilor Statului din Directia Finantelor Publice. Realitatea este insa cu totul alta. Nici un bon fiscal, cu exceptia celor eliberate de vinzatorii de combustibil, nu are valoarea de document justificativ pentru cheltuielile efectuate. Firmele mici, care se aprovizioneaza cu cantitati neinsemnate de consumabile de pe piata, nu pot inregistra in contabilitate si nu pot deduce taxa pe valoare adaugata de pe bonul fiscal emis de o casa de marcat. Pentru ca taxa pe valoare adaugata sa poata fi dedusa, cei care ac