Scandalurile aproape zilnice provocate de plecările din partidul lui CVTudor au ajuns un fel de motiv de hlizire naţională. Ameninţările şi insultele pe care şi le adresează unii altora foştii şi actualii membri "de vază" ai PRM trec înaintea fondului problemei. Gravitatea acesteia e mult mai mare decît ameninţările cu bătaia sau murdăriile pentru care e acuzat, cu probe, CVTudor.

Niciodată nu mi-a venit să rîd cînd citeam în România Mare odioşeniile cu care fostul scripcar al Elenei Ceauşescu izbutea să-şi vîndă revista. Nu cred că cei care s-au înscris în PRM n-au citit publicaţia condusă de şeful partidului. Aşa că nici unul dintre cei care îl părăsesc azi pe CVTudor nu merită să fie consideraţi nişte idealişti scoşi din papuci de abuzurile şefului. Ghinionul acestui ins toxic au fost alegerile din 2000. Dacă vă amintiţi, chiar în perioada cînd CVTudor umpluse Parlamentul cu oamenii săi, mi s-a părut că PRM-ul se va fractura. E adevărat, nu m-am gîndit că fractura se va produce prin personaje ca Ilie Neacşu sau Sever Meşca, dar m-am aşteptat ca o parte din peremişti să-l părăsească pe CVTudor după ce s-au văzut parlamentari.

Informaţiile pe care le aveam despre relaţiile dintre CVTudor şi membrii partidului m-au făcut să afirm că PRM-ul e un partid de slugi şi că la un moment dat asta se va întoarce împotriva lui CVT, din cauză că acesta din urmă va fi pierdut controlul asupra celor pe care îi conduce. Mă aşteptam ca ruptura să se producă printre cei cu pretenţii şi ambiţii doctrinare, un Ungheanu, un Buzatu, nu cu Ilie Neacşu şi cu Raj Tunaru în prim plan. Şi, recunosc, n-aş fi crezut că un Dumitru Dragomir va ajunge să declare că inima lui e în proporţie de 90% de partea lui Ion Iliescu şi doar 10% "de partea nebunului ăstuia".

Mă aşteptam ca PSD-ul să aspire parlamentarii care se vor fi săturat de CVT. Dar n-am avut atîta imaginaţie s