Ada-Kaleh. In fiecare an, in preajma sarbatorilor de Pasti, mama si prietenele ei de pe ulita noastra faceau pregatiri intense de drum lung. Intr-o sambata dimineata, de obicei la sfarsitul lui martie, se urcau in tren cu destinatia "Adcale" - un nume destul de ciudat pentru noi, copiii. Eram ferici...
Ada-Kaleh
In fiecare an, in preajma sarbatorilor de Pasti, mama si prietenele ei de pe ulita noastra faceau pregatiri intense de drum lung. Intr-o sambata dimineata, de obicei la sfarsitul lui martie, se urcau in tren cu destinatia "Adcale" - un nume destul de ciudat pentru noi, copiii. Eram fericiti, fiindca stiam ca, la intoarcere, "doamnele cu broboada" isi descarcau sacoteiele cu bunatati nemaivazute: zahar cubic, zahar candel, tablete de susan, rahat in forma de lumanare, halvita, halva cu cacao, turta dulce pictata cu trandafiri, pestisori de ciocolata, samburi de nuca dospiti in miere si cate altele. Din misteriosul targ (noi credeam ca Adcale e un targ), mamele isi cumparau si alte lucruri de trebuinta femeilor tinere: baticuri si sulemeneli de Istanbul, fuste de Viena, bluze si sutiene de Budapesta, ciorapi si papuci de Belgrad.
Mai tarziu, am inteles ca Ada-Kaleh (adevaratul nume al unei insule situate pe Dunare, nu departe de Orsova Veche) era, de fapt, un paradis comercial si turistic, unic in Europa. Cu o lungime de 1,7 km si o latime de 500 m, insula a fost un punct strategic important, inca de pe vremea lui Iancu de Hunedoara. La 1717, Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata. Mai tarziu, Imperiul Otoman a amenajat-o pentru a fi locuita de turci - avanpost strategic in coasta Imperiului Austro-Ungar. Cand insula a intrat in componenta Romaniei Mari, Guvernul Regal Roman a acordat o larga autonomie negustorimii locale, Ada-Kaleh devenind porto franco - cum sunt zonele libere de azi. Am in fata o fotografie
