Tara directorilor!. Daca e sa va intrebe copiii ce ar trebui sa se faca atunci cand vor fi mari, nu ezitati, indemnati-i sa se faca directori. In Romania, a fi director e o profesiune, si inca una la mare cinste, chiar mai ceva ca mangaierea porcului pe burta. Exemplele ilustre de reusita in viata n...
Tara directorilor!
Daca e sa va intrebe copiii ce ar trebui sa se faca atunci cand vor fi mari, nu ezitati, indemnati-i sa se faca directori. In Romania, a fi director e o profesiune, si inca una la mare cinste, chiar mai ceva ca mangaierea porcului pe burta. Exemplele ilustre de reusita in viata nu lipsesc. Un sfert dintre parlamentarii nostri au fost sau sunt directori, directori generali sau manageri, cum se cheama acum. Numai partidul de guvernamant, de pilda, a trimis vreo 60 de directori in Parlament. Cei care nu s-au remarcat si nu si-au prins pe cartea de vizita stelele de general manager au totusi mari sanse ca, mai devreme sau mai tarziu, sa devina, cel putin, directori prin ministere. Directoratul este un fel de gradatie pe care o capeti o data cu vechimea in partid. Cei care au mancat cateva decenii partid pe paine, indiferent cum s-a numit acela, s-au vazut fericiti cu mai multe posturi de directori. Uneori succesiv, alteori concomitent. Studiile de specialitate nu conteaza, ba chiar incurca. Putini dintre multii directori au facut o scoala care sa-i invete sa fie directori. Toti au vasta scoala a vietii. A vietii de partid.
A fi director a fost si va fi mereu o meserie de baza in Romania. Si nu orice fel de director, ci director de Regie sau de societate comerciala cu capital de stat. Aici e bataia pestelui! Poti fi director la Radio, cu 70 de milioane de lei salariu, adica vreo 2.300 de dolari pe luna. Sau director de Regie in zonele defavorizate, cu cam tot atatia bani pe luna. E drept, sarcina ta e ingrata: trebuie sa-i scot
