Printr-un tur de forta fara precedent, in spatiul unei singure saptamini (1-7 martie a.c.), Uniunea Cineastilor a parut activ si energic bivalenta, apta sa sustina concomitent operatii diametral opuse: a anuntat palmaresul traditionalelor sale premii anuale (bienale) si a lansat, pentru prima data in existenta-i de aproape 40 de ani, tentativa unei excluderi din rindurile sale. Inca de la o prima privire mai atenta, de indata ce trecem dincolo de titulaturi si observam cum s-au efectuat cele doua operatii aparent antitetice, ne dam insa seama ca ele se reduc de fapt la una singura. N-am reusit decit sa sugerez asta prin Post scriptum-ul adaugat in extremis articolului din numarul precedent (107) al Observatorului cultural, sub titlul UCIN sau ura mediocratiei impotriva talentului. In articol afirmam ca palmaresul din 1 martie marcheaza inregimentarea presedintiei UCIN, a unui interpus ca presedinte al juriului si a unor membre ale Biroului Asociatiei Criticilor de Film in ceea ce numeam campania de distrugere a rezistentei psiho-fizice a virfului unui nou val regizoral. Iar in Post scriptum, ma aratam dezamagit cit de lovita de nulitate este pronuntarea, in sedinta multiplu-nestatutara a Consiliului UCIN din 7 martie, a „suspendarii“ sus-semnatului din „Uniune“, cu iminenta „excluderii automate“ daca recidivez in a publica articole precum cele anterioare din Observator cultural, Romania literara si Dilema.

In reglementarea operatiilor virtualmente la antipozi – premierile si excluderile –, Statutul in vigoare la Uniunea Cineastilor este firesc diferentiat. Este mai lax, cu totul permisiv in privinta premierilor. In respectul autonomiei absolute a juriului, Consiliului UCIN i se repartizeaza doar fixarea componentei si a regulamentului de functionare a juriului si nicidecum vreo confirmare a palmaresului (art. 23-h). Ca atare, juriul pentru premiile pe an