In anii ’90 am fost de mai multe ori in Statele Unite, niciodata insa pentru o perioada mai lunga de o luna de zile. Acele vizite – cum aveam sa-mi dau seama mai tirziu – fusesera cu totul insuficiente pentru intelegerea culturii, societatii si politicii americane. In anul 2000 am fost selectat ca bursier Fulbright al Departamentului de Stat al SUA, ocazie care mi-a prilejuit o noua deplasare, de data aceasta pentru o activitate integrata in sistemul administrativ-institutional al Lumii Noi. Pe parcursul unui an calendaristic m-am apropiat de psihologia individului si a colectivitatii americane, observind ca mai vechile mele generalizari erau nu numai de evitat, dar si rusinoase prin falsitatea lor. A fost cea dintii ocazie in care am constatat ca impresiile culese in alta ocazie ori imaginile provenind din filme nu semanau intotdeauna cu realitatea.

Dincolo de antiamericanism

Europa si America au de parcurs un drum pina la revizuirea perceptiei asupra propriului lor alter ego, mai cu seama ca setul de valori este cunoscut mai mult prin propagarea institutionalizata a imaginilor despre sine. In tot cazul, o mass-media agresiva, interesata de cistiguri rapide, isi impune punctul de vedere in dauna aceluia obtinut prin contactul nemijlocit sau studiul atent. Preferate atit de segmentele sociale instruite (eliberate de nervozitatea care insoteste adesea orice verificare-confruntare), cit si de acelea traind in afara minimei informatii riguroase, imaginile partizane au iesit adesea invingatoare. Se pare ca asa s-a nascut o problema restanta, anume descrierea variatelor lumi concrete ale Americii, cum tot astfel a fost posibila uitarea ori marginalizarea valorilor multiseculare ale culturii europene. Rezumindu-ma aici la perspectiva central-est-europeana asupra Statelor Unite, voi spune ca ea sufera de stereotipii. Ele sint greu explicabile, cu atit mai