La doar trei saptamini de la premiera berlineza, filmul lui Costa-Gavras aterizeaza si pe ecranele noastre. Fara precedent si demn de toata lauda efortul depus pentru promovarea lui: o campanie publicitara agresiva la televiziune; o conferinta de presa de la care n-au lipsit regizorul Costa-Gavras, producatorul Yvon Crenn, actorul principal (Ulrich Tukur), un secundar strain (Michel Duchaussoy, recent vazut in La veuve de Saint-Pierre) si doi romani (Ion Caramitru si Marcel Iures); un luxuriant caiet de presa, ba nu, o „carte“ de presa, plina cu ce vrei si ce nu vrei, inclusiv caricaturile lui Horatiu Malaele; si, nu in ultimul rind, o seara de gala in care vedeta a fost, incontestabil, frontispiciul spectaculos al cinematografului „Patria“: trecind prin fata lui, cele citeva reflectoare bine plasate si un covor rosu m-au facut sa cred ca am gresit orasul.
Pina aici, toate bune.
A vorbi insa despre film n-ar face decit sa minimalizeze impactul acestui impresionant dispozitiv logistic in care cireasa de pe prajitura a fost afisul-beton al geniului „benettonian“ Oliviero Toscani. Sa nu va inchipuiti insa ca numele acestuia figureaza in vastul caiet de presa de care vorbeam. In schimb, sta scris ca filmul a fost „turnat in Romania Mediapro Pictures Adrian Sarbu ssigla Mediapro Studiost si la Roma“. De pilda... A vorbi despre Amen fara a insista pe numele celui care a strins, in doar citeva linii rosii, teza filmului, inseamna practic a vorbi despre Hitchcock si Scorsese fara a aminti de genericele lui Saul Bass. E ceea ce s-a intimplat la conferinta de presa unde, agasat de importanta pe care ziaristii prezenti au dat-o posterului, Gavras i-a conjurat sa vorbeasca despre film.
Ce-ar fi de spus despre el? Ca, desi curat lucrat, e o copie palida a filmelor care i-au adus notorietatea lui Costa-Gavras in trecut. Ca nu-l resimti ca pe un pumn
