Mariana HAUSLEITNER
Die Rumänisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs Grossrumäniens 1918-1944
R. Oldenbourg-Verlag, München, 2001, 498 p., 126,72 DM
Trebuie precizat de la bun inceput ca studiul Marianei Hausleitner, Romanizarea Bucovinei. Impunerea pretentiei national-statale a Romaniei Mari 1918-1944, este o lucrare de referinta. Parcurgind o vasta bibliografie si studiind nenumarate documente inedite depozitate in arhive romanesti si straine, autoarea (care este istoric la Universitatea Libera – Freie Universität – din Berlinul de Vest) a reusit sa redacteze o lucrare cuprinzatoare dedicata istoriei dramatice a Bucovinei. Pornind de la prezentarea situatiei sociale, economice si nationale a Bucovinei multietnice, integrata in Imperiul austro-ungar, Hausleitner se opreste pe larg asupra perioadei interbelice, reliefind incercarile sistematice ale noilor autoritati de la Bucuresti de a transforma aceasta provincie intr-un tinut etnic omogen. Cercetatoarea germana s-a oprit asupra Bucovinei, fiindca din punct de vedere al compozitiei demografice in aceasta regiune, din numarul total al populatiei, 59 la suta apartineau minoritatilor nationale (fiind ucraineni, rusi, evrei, germani, polonezi, maghiari s.a.m.d.). Dupa alipirea Bucovinei se observa o explozie a nationalismului autohtonist, stimulat si de diferitele guverne. Cauzele acestui fenomen, in curs de radicalizare, sint descrise ca o urmare a primului razboi mondial si ca o forma a intensificarii propagandei antievreiesti. Cu lux de amanunte sint amintite masurile administrative in vederea romanizarii fortate a Bucovinei, reactiile de autoaparare ale minoritatilor si abuzurile aparatului birocratic si de politie. Daca imediat dupa 1918 impulsurile politicii de romanizare veneau din partea elitei romanesti locale, in fruntea careia se plasa liderul Partid
