Ca mai peste tot in lumea larga, in Romania anului 2002 continua sa fie perceptibile – mai ales mocnind, fara momente de iruptie, de manifestare violenta – o intreaga gama de clisee antimericane.

E o moda mai larg raspindita a epocii. In Europa occidentala, verdictele aspre la adresa civilizatiei de peste Ocean nu sint deloc rare, iar manifestatiile de strada „antiglobalizare“ s-au indesit, cu discursuri antiamericane explicite, ideea fiind aceea ca „noua politica mondiala“ si economia internationala ar fi dirijate de Statele Unite, vinovate de „uniformizarea“ consumurilor. Grupurile de extrema stinga si cele de dreapta radicala, conservatoare, nationaliste, fundamentaliste practica mai nou sportul protestelor cit mai vehemente in localitatile in care se intilnesc periodic liderii Uniunii Europene sau ai NATO, participantii la forumuri economice tip Davos s.a.m.d. Se aduna multimi agitate, de zeci de mii de oameni, indeajuns pentru a face subiectul reportajelor de televiziune de seara si al editiilor de a doua zi ale cotidienelor lumii. Ca populatiile occidentale majoritare au alte opinii si orientari, ca ele sprijina sistemul democratic si economia de piata, cu tot cu inevitabila „globalizare“ – nu pare sa-i deranjeze pe contestatari, preocupati doar sa se deplaseze organizat catre punctele de protest si sa presteze cit mai vocal la fata locului. Uneori, pe linga masini incendiate si vitrine de magazin sparte, se mai devasteaza si cite un local McDonald’s, pe post de „simbol al civilizatiei americane“.

In Europa de Vest, contrareactiile fata de partile mai putin placute ale globalizarii se produc pe un fundal de prosperitate economica si la nivele medii de trai foarte decente. Cetatenii au la dispozitie o gama larga de optiuni pentru modul lor de viata si pentru consumurile zilnice. Preocupati de perspectiva ca standardizarea internationala sa res