Anul acesta, partitura cu subventionarea agriculturii a fost mai speciala. Printr-o lege, adoptata de catre Parlament, privind organizarea si functionarea pietelor produselor agricole si alimentare, s-a prevazut constituirea unui fond special, in parohia Ministerului Agriculturii, numit de orientare si dezvoltare a agriculturii si padurilor. Acest fond ar urma sa adune mii de miliarde de lei cuvenite bugetului de stat, astfel: o cota de 50% din cuantumul anual al taxelor vamale aferente importurilor de produse agricole si alimentare; o cota de 20% din volumul accizelor aferente bauturilor alcoolice si tutunului; o cota de 10% din taxa pe valoare adaugata aplicata produselor agricole, precum si taxa pentru eliberarea licentelor de fabricatie a produselor alimentare.
Potrivit legii, noul fond este destinat acordarii de subventii, de prime la export, dar si sustinerii preturilor, acoperirii cheltuielilor cu stocarea produselor excedentare, precum si altor mecanisme de sprijin si interventie. Si ca este vorba de demagogie, si nu de altceva, nu se mentioneaza in lege nici un criteriu de acordare a subventiilor, care sa motiveze in vreun fel necesitatea acordarii acestui ajutor de stat.
Tacamul ipocriziilor a fost de fapt complet. Bugetul pe 2002 fusese aprobat inca de anul trecut si tocmai pe articulatia acestuia s-a cladit acordul cu FMI.
Deci, era deja batut in cuie, nu mai suporta acte legislative care sa-i modifice conceptual prevederile si mai ales sa-i creasca, prin incidenta, cheltuielile. Acest lucru nu i-a oprit nicidecum pe parlamentari!
Mai mult, Guvernul isi luase angajamentul sa reduca numarul fondurilor speciale. Nici acest fapt nu i-a oprit pe parlamentari, care au stabilit, dimpotriva, sa se mai adauge un fond special. Si ipocrizie completa, reprezentantii Guvernului, care au participat la dezbaterea proiectului de lege, nu au
