Se află în pregătire, la Editura Polirom, albumul de pictură Uşi celebre, uşi umile de Val Gheorghiu. Prefaţa este semnată de Alexandru Zub. O prezentăm în avanpremieră, însoţită de cîteva din imaginile albumului.

Autorul acestui album tematic, Val Gheorghiu, a dorit să aibă câteva rânduri de la mine în chip de prefaţă. Îmi făcea astfel o nespusă bucurie, însă rar mi-a fost dat să resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor şi publicist totodată) era esenţialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar şi de critica domeniului. Ce putea spune însă un istoric, absent îndeobşte la vernisaje şi nedeprins a frecventa atelierele de creaţie plastică? Aş fi decis repede negativ, cum am făcut adesea în situaţii analoage, însă Val Gheorghiu mi-a fost coleg de facultate, spre mijlocul anilor '50, unul dintre cei mai distinşi, implicat şi în sărbătorirea lui Ştefan cel Mare la cinci secole de la înscăunarea sa. El a realizat şi expus atunci, la 12-14 aprilie 1957, un portret al marelui voievod, în aula Universităţii, de unde a dispărut brusc şi fără urmă peste câteva zile. Era tributul său într-un moment când studenţimea voia să contribuie cât de cât la recuperarea valorilor naţionale ca element indispensabil de revitalizare a societăţii noastre. Tabloul lui Val Gheorghiu, unul de tradiţie "clasică", a dispărut îndată, curând aveam să dispar şi eu pentru multă vreme, închis sub învinuirea de a fi dat manifestării un sens naţionalist, ceea ce voia să însemne atunci: românesc.

Cu Val Gheorghiu am rămas însă prieten, deşi ocaziile de a ne vedea, după consumarea detenţiei, au fost destul de rare. Din când în când, l-am mai întălnit în sălile întunecoase ale revistei "Cronica" sau pe stradă, mişcându-se fără grabă şi parcă neatent la lume, în timp ce ochiul său înregistra cu siguranţă forme şi culori, descifra se