Privire în grădina vecinului

Drumul spre redacţia noastră trece prin dreptul Academiei. Uneori trebuie să ocoleşti cîte o baltă imensă ca să treci de intrarea în venerabila instituţie, alteori trebuie să eviţi o maşină care blochează trotuarul aşteptînd să prindă o pauză în fluxul Căii Victoriei. Şoferi blazaţi stau şi aşteaptă, lîngă peluză, citind ziare şi reviste deloc academice. în general, dacă nu e vreo aniversare la care să participe oameni politici care atrag presa, curtea Academiei e un loc unde nu se întîmplă nimic. Nu îndrăznesc să fac presupuneri în legătură cu ceea ce nu se întîmplă în interior.

Zilele trecute am avut însă o surpriză: vasta curte era plină de maşini albe ale Salvării. Te întrebai, înfiorat, ce molimă poate să bîntuie printre stimaţii academicieni, ce catastrofă se va fi consumat în interiorul zidurilor de s-au adunat atîtea salvări la un loc sau dacă nu cumva academicienii, în genere oameni de vîrste înfloritoare, au făcut o investiţie pentru sesiunile mai animate, care se lasă cu infarct şi apoplexie. Răspunsul l-am aflat întîmplător, în aceeaşi zi: fusese un simpozion pe teme medicale. Participanţii folosiseră salvările pe post de taxi. Poate nu se decontează. O economie de 25.000 de lei contează pentru buzunarul oricui, nu-i aşa?

În grădina Cişmigiu

Cişmigiul a înflorit brusc: tremură de floare şi l-a schimbat pe Bacovia cu Alecsandri. O dată cu soarele şi pastelul parfumat apar şi oamenii: primele sînt măturătoarele care se mişcă încet şi trist, apoi iubitorii de cîini comunitari cu mîncare pentru protejaţii lor, apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverşi inşi grăbiţi în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînţă de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furişe în jur şi, în