Într-o literatură nici prea veche, nici prea bogată în scriitori prolifici, unde Sadoveanu şi Rebreanu fac figură de adevăraţi Gargantua, şi deci unde cine ar ţine cu tot dinadinsul ar putea citi în cîţiva ani toate textele ei mai mult sau mai puţin importante, a devenit un loc comun să se deplângă lipsa ediţiilor din cărţile scriitorilor de al doilea şi al treilea raft, dar chiar şi din cărţile marilor scriitori, dintre care prea puţini îşi au ediţia cu adevărat reprezentativă; deşi plângerea este justificată, vreau să observ că nu aceeaşi unanimitate se păstrează în preocuparea pentru a saluta sau măcar a semnala evenimentele care vin să contrazică sau măcar să amelioreze această situaţie. A apărut, de pildă, de curând un tom care astupă o mare pată albă în biblioteca literaturii vechi, dar nu chiar atât de vechi, în operele lui Cantemir adică, şi nu ştiu ca această publicaţie să fi fost măcar anunţată.

Cantemir este, e drept, unul dintre autorii care au circulat în cultura noastră, începând chiar cu istoricii Şcolii ardelene, şi prima ediţie de "opere", la nivelul posibilităţilor şi ştiinţei textologice de atunci, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea; mai mult, pentru a putea cuprinde mai tot ce trebuie inclus într-o asemenea ediţie - prima ediţie academică a unui autor român, dacă nu mă înşel - a şi fost plătit cineva care să meargă în bibliotecile ruseşti, să vadă şi să copieze acolo ceea ce lipsea din arhivele noastre. De un secol şi aproape jumătate însă lucrurile au progresat mult, noua ediţie academică inaugurată în anul 1973 de V. Cândea a dat la lumină câteva volume de texte nu numai rare sau încă inedite, dar şi de o acurateţă incomparabilă cu aceea a predecesoarei sale. Cartea pe care vreau s-o prezint însă, deşi face parte din acelaşi lanţ şi trebuie probabil inclusă în acelaşi şir virtual de opere, chiar dacă vechea ediţie în forma