Lucrarile sesiunii generale a Conventiei Europene se desfasoara joi si vineri, la Bruxelles. Pe ordinea de zi este inscrisa si rezolvarea cererilor care au parvenit de la tarile candidate cu ocazia sedintei inaugurale a conventiei, iar analiza lor (precum si a sugestiilor oferite de prezidiu) poate sa indice cu relativa precizie rolul real care este atribuit acestor tari in discutia asupra viitorului Europei. Caci, dupa cum vom vedea, chiar si democratia institutionala are limitele ei. Extrem de clare.
Ce anume cer, in grup, tarile candidate ? In primul rind, sa beneficieze de doi reprezentanti (unul desemnat de guverne si celalalt de catre parlamentele nationale) sau, cu titlu de compromis, sa detina cel putin un reprezentant in prezidiu. In al doilea rind, sa beneficieze de un regim lingvistic analog sau apropiat aceluia al statelor membre, adica fie sa beneficieze de traducere simultana, fie/si ca documentele sa fie traduse in limba lor nationala. In sfirsit, dorinta de a avea un reprezentant la nivelul Secretariatului General. Toate acestea in conditiile in care, reamintim acest lucru, reprezentantii tarilor candidate au dreptul sa participe liber la dezbaterile din conventie, dar nu sa si voteze vreuna dintre motiuni, rezolutii sau texte finale, cu toate ca va exista mentionata o indicatie privind sensul preferintelor lor. Dat fiind faptul ca esentiale vor fi dezbaterea si decizia in favoarea unui proiect de Constitutie Europeana, la modul practic este imposibil de negat rolul de observator activ (dar nimic in plus) acordat reprezentantilor tarilor candidate. De aici si dorinta lor de a putea avea macar o voce la nivelul organismelor reale de decizie : Prezidiul si Secretariatul General.
Care este insa raspunsul Prezidiului Conventiei ? Diplomatic si concesiv, precizind: „Chiar daca in declaratia finala de la Laeken nu s-au prevazut locuri in Prezi
