Când un segment important din propria-ţi bază de masă îţi spune că eşti beat, nu-ţi rămâne decât să mergi la culcare. Când o pătură reprezentativă pentru idealurile tale politice te invinuieşte de "genocid" probabil că, prin analogie, ar trebui să-ţi tragi un glonte în cap. în această situaţie se află PSD-ul. Capitalizând gras atât erorile de neiertat ale fostei guvernări CDR-iste, dar şi câteva dintre realizările ei (mai ales de politică externă), stânga leninistă din România a revenit la putere promiţând că va transforma ruina în palat şi frigiderul în corn al abundenţei.

Evident că dl Năstase are dreptate atunci când dă vina pentru situaţia din ţară pe toţi cei doisprezece ani de guvernare post-comunistă. Dar el nu mai are dreptate atunci când uită cu câtă pompă a promis partidul său că, printr-o mişcare a baghetei magice, va face din România ţara laptelui şi-a mierii. Aşteptările erau, în anul 2000, cu atât mai vârtoase cu cât economia intrase pe-o discretă pantă ascendentă. Ce s-a ales din creşterea prognosticată, cum de inflaţia rămâne la cote înspăimântătoare nu se grăbeşte nimeni să ne lămurească.

E drept că pesedeii n-au avut cinismul antemergătorilor, de a ne spune că o dată cu venirea lor la putere se vor sacrifica şefii, şi nu bietul cetăţean care-a ajuns să fure până şi apa de la robinet. Aşa se explică de ce parlamentarii n-au avut nici un scrupul să-şi voteze, la unison, un nou şir de avantaje. Cu cât mai rău la bază, cu atât mai roz-bombon la vârful piramidei. Cu un cinism posibil doar într-o ţară de vânători şi pescari, parlamentarii au decis că trebuie să li se verse în cont diurnă nu doar pentru zilele când se află la serviciu, ci şi atunci când stau acasă, în preajma soaţei, a secretarei-amante şi a diverse admiratoare din "teritoriu".

Printr-o singură mişcare, aceste băşici umflate au mai smuls o halcă din bugetul ţării. Nime