Un roman despre zilele revoluţiei din 1989 atrage atenţia, mai ales dacă încă din titlu anunţă raportarea la controversata perioadă. Iubirea despre care pare să fie vorba în romanul lui Stelian Ţurlea nu se consumă, e drept, în anunţatul decembrie '89 şi în România, ci cîteva luni mai tîrziu, la Paris - dar întîlnirea dintre îndrăgostiţi este un pretext pentru lungi rememorări ale evenimentelor trăite de fiecare dintre cei doi în timpul revoluţiei, la Bucureşti (Popeye) şi la Timişoara (Anamaria). O altă iubire, dintre Anamaria şi Vladian, e încheiată brutal de asasinarea acestuia din urmă în primele zile ale confruntărilor de la Timişoara. Raportarea la evenimentele care le-au schimbat viaţa este permanentă, iar existenţa însăşi a sentimentelor pare imposibilă în absenţa unor fie şi minime explicaţii pentru ceea ce au trăit fără să poată încă înţelege.

Iubire în decembrie '89 este deci un roman de acţiune, cu ritm rapid, cu destule imagini tari care se reţin; cu personaje totuşi insuficient individualizate (Anamaria şi Popeye 'vorbesc', amintindu-şi, cu aceeaşi voce), dar cu o regizare a tensiunii bună şi cu numeroase pasaje reuşite de investigare a spaimei amestecate cu exaltare trăite de oamenii ieşiţi în stradă în decembrie '89. Romanul lui Stelian Ţurlea încearcă însă să fie mai mult decît un roman de acţiune. Personajul Popeye vorbeşte despre celelalte aventuri romaneşti ale sale: "Eu sînt cel făcut de rîs cu ani în urmă de scriitoraşul ăla, Stelian Ţurlea, care

n-avea altă ciorbă în care să-şi vîre nasul decît aventurile noastre nereuşite la mare, ale mele şi ale prietenilor mei, după care a scris încă o chestie căreia el îi zicea roman, Pavană în peisaj marin." Persiflarea actului scrierii nu este unica din volum, şi lucrul ar trece drept un bun element de modernitate dacă persiflările nu ar fi, în general, suficient de naive sau de conven