Biografie

Ana Blandiana este originară din Timişoara, unde s-a născut la 25 martie 1942, ca fiică a preotului Gheorghe Coman şi a soţiei lui, Otilia Coman (în. de căsăt. Diacu). La naştere se numea Otilia Valeria Coman, iar după căsătoria cu scriitorul Romulus Rusan a devenit Otilia Valeria Rusan. Cei apropiaţi îi spun Doina. însă "porecla" schimbată în renume, cunoscută de o lume întreagă şi având rezonanţa unui simbol al purităţii şi intransigenţei morale, este pseudonimul Ana Blandiana. (Poeta l-a compus preluând numele melodios al satului - Blandiana, din judeţul Alba - în care s-a născut mama ei şi desprinzând din el şi un prenume.)

După ce urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj (1962-1967), Ana Blandiana se stabileşte la Bucureşti, unde lucrează ca redactor la Viaţa studenţească şi Amfiteatru (1968-1974), bibliotecar la Institutul "N. Grigorescu" din Bucureşti (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979).

încă dinainte de a fi studentă, debutează cu poezia Originalitate în revista Tribuna din Cluj (1959). între 1960-1963 i se interzice însă să mai publice, din motive politice. începând din 1964 semnătura ei poate fi întâlnită din nou în presa literară, în special în Contemporanul, unde i se încredinţează o rubrică săptămânală de însemnări (Antijurnal). Tot în 1964 publică prima sa carte de versuri, Persoana întâia plural, care o aduce în centrul atenţiei criticii literare. Când se stabileşte, deci, la Bucureşti, nu este o necunoscută. în 1969 primeşte, de altfel, Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor (primul dintr-o lungă listă de premii care îi vor aureola existenţa modestă, provocând în acelaşi timp mari invidii: Premiul pentru Poezie al Academiei Române, 1970, Bucureşti, Premiul pentru Proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Internaţional Herder, Viena, 1982