Nu este de ignorat faptul că trei dintre producţiile americane înscrise în competiţia Oscarurilor şi aflate şi pe ecranele româneşti trimit într-un fel sau altul la CARTE, la lectură!
În 1937, J.R.R. Tolkien, profesor de literatură medievală la Oxford, publica volumul ce anticipa ceea ce avea să se finalizeze în 1955 ca faimoasa trilogie Stăpînul inelelor - Frăţia inelelor, Cele două turnuri, Întoarcerea regelui. Lumea fantastică - populată cu spiriduşi, vrăjitori şi hobbiţi (fiinţe asemeni oamenilor de talie scundă şi cu tălpi păroase) - gravitează în jurul unuia dintre cele 20 de inele cu puteri magice şi capacitatea de a subjuga universul, evocînd indirect întreaga mitologie a acestui simbol de care şi-au legat numele eroi precum Solomon, Prometeu, Policrate, Gyges, Nibelungii etc.
În 1978 a existat o ambiţioasă tentativă de parţială transpunere cinematografică într-o formulă mixtă de animaţie în rotoscope, datorată lui Ralph Bakshi, regizor cu experienţă în domeniu. George Lukas şi Steven Spielberg au cochetat cu ideea unei ecranizări, dar, pînă la urmă, sorţi au căzut asupra neozeelandezului Peter Jackson. Remarcat în urmă cu 15 ani printr-un scurt metraj intitulat nu întîmplător Prost gust, despre un cretin care salvează omenirea de nişte extratereştri canibali, regizorul, care a interpretat rolul principal, a rămas credincios genului provocator de sorginte primară, perfecţionîndu-se în efecte speciale numerice în cadrul unei companii proprii. Astfel că în 1997, cînd s-a început lucrul la acest proiect de anvergură, şi-a putut lesne întocmi o echipă de 300 de profesionişti de clasă, 20.000 de figuranţi şi cîteva duzini de actori, dintre care cîţiva remarcabili - maturii Ian McKellen, Ian Holm şi tinerii Liv Tyler, Cate Blanchett, Viggo Mortensen, Elijah Wood - care l-au urmat cu entuziasm în patria sa unde descoperise locaţii extrem de specta