- Istoric - nr. 57 / 22 Martie, 2002 Lansarea lucrarii, cu titlul de mai sus, a istoricului Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Romane, in anul 2001, intr-o editie prea restransa si prea putin mediatizata de mass-media nationala, desi suscita interesul unor cercuri ce depasesc sfera domeniului de specialitate prin problemele resuscitate, ne determina a o propune atentiei publicului, precum si mediilor societatii civile si politice interesate. Teoria ungara a celor „doua jumatati" ale Transilvaniei, introdusa in contextul politic european, zguduit de inceputurile conflagratiei mondiale, era elaborata si expusa, in preajma Dictatului de la Viena (30 august 1940), fara nici o sustinere critica, de geograful conte Teleki Pál, in acel timp, prim-ministru al Ungariei, intr-un studiu ce deschidea lucrarea „Siebenbürgen", opera ce incununa o bogata si incisiva literatura istorica si politica revizionista, ce contesta drepturile seculare ale romanilor si Romaniei in Ardeal. Scopul acestui „demers geopolitic" incalca vizibil datele stiintei geografice referitoare la formele de relief si la evolutia social-economica a spatiului Transilvaniei, cautand sa demonstreze „deosebita coerenta si unitate" geologica, orografica, hidrografica si demografica a asa-numitului bazin geografic ungar din care facea parte Transilvania, care, la randul sau, s-ar fi divizat intr-o parte nordica, „predominant ungureasca" pana in secolul al XVI-lea, si o parte sudica, ce ar fi reprezentat „restul" - nu lipsit insa de importanta nici atunci, nici astazi, pentru politicienii unguri. In opinia lui Teleki Pál, Transilvania era parte integranta din „unitatea naturala a bazinului carpatic din Ungaria istorica"; Carpatii Orientali si Meridionali, incluzand Provincia spre Est si Sud, in timp ce Muresul si Somesul curg spre vest, spre Tisa, Oltul, care initial se revarsa in Mures in urma un