Dintr-o stire rizgiiata de mai multe ziare aflam ca seful galeriei dinamoviste a fost amendat cu un milion cinci sute de mii de lei pentru ca, la meciul cu echipa Rapid, a afisat pe un banner portretul maresalului Antonescu. Nu de mult, Guvernul Romaniei a decis sa interzica actiunile publice de cultivare a personalitatii fostului conducator, in numele luptei impotriva rasismului si antisemitismului. De o aiureala egalata doar de justificarea ei discreta - ne-o cere Occidentul ca o conditie pentru admiterea in NATO -, masura n-a stirnit protestele istoricilor si ale oamenilor de cultura in general. Amenda data celor din galeria echipei Dinamo ne-ar pune in fata unei noutati nationale. In apararea unei figuri a trecutului se ridica, inaintea celor indrituiti, fanii jocului cu balonul rotund. Nu-i exclus ca printre purtatorii bannerului buclucas sa se afle si oameni animati de mindrie patriotica. Ba, chiar, nu-i exclus ca in rindurile lor sa se numere si admiratori ai maresalului. Noi credem insa ca nu aici sta resortul psihologic al gestului de la meciul Dinamo-Rapid. Explicatia trebuie cautata in legea „fructului interzis“. Prin decizia sa, cabinetul Nastase a facut din manifestarile publice de simpatie fata de Ion Antonescu tentatia de a comite ceva ilegal. Si cum nu numai romanii, dar si alte neamuri sint animate de nevoia unei sfidari a legii, mai ales cind ea este atit de stupida cum e cea despre maresal, mai mult ca sigur galeria echipei Dinamo s-a gindit la bannerul cu portretul ca la o trasnaie. In acelasi timp, nu putem exclude dintre motivele sufletesti ale gestului nici pornirea de a cirti impotriva guvernului. Puterea de la Bucuresti si-a pierdut simpatia populara care a facut-o cistigatoare la scrutinul din noiembrie 2000. Cresterea exorbitanta a facturii la intretinere, acuzatiile de coruptie, nerespectarea fagaduielilor electorale au dus chiar la substi